Cartagina, veche colonie feniciana din nordul Africii, in secolul al III-lea i.Hr. domina negotul din Marea Mediterana. Pentru dezvoltarea acestuia a intemeiat mai multe colonii in Spania, Corsica, Sardinia, Sicilia. In aceasta perioada Roma domina uscatul, iar Cartagina era stapana marii, intre cele doua parti existand tratate prin care isi imparteau dominatia din zona. Dupa cucerirea Peninsulei Italice, romanii au dorit sa-si extinda dominatia in zona si n-au mai respectat tratatele cu punii (cartaginezii). in aceste conditii incep razboaiele punice.

Pretextul primului razboi (264 - 241 i.Hr.) este ostilitatea dintre mamertini din insula Sicilia si grecii din Siracuza (i-la Sicilia) pentru stapanirea acestui teritoriu. Razboiul s-a dat pe uscat, pe mare, iar apoi s-a mutat in Africa. Dupa mai multe campanii punii au incheiat pace in 241 i.Hr. prin care au renuntat la Sicilia si au platit o importanta despagubire de razboi.

Dupa acest prim conflict, cartaginezii au continuat cuceririle pe coastele Spaniei. Acest teritoriu a fost impartit intre romani si cartaginezii, insa o data cu venirea la conducere a lui Hanibal incep conflictele dintre cele doua popoare. Hanibal incaica tratatul, ceea ce duce la izbucnirea celui de al doilea razboi punic (218 -201 i.Hr.). Armata cartagineza s-a indreptat dinspre Spania spre nordul Italiei. Principale batalii au avut loc la Trasimene (217 i-Hr) si Canae (216 i. Hr). in ambele fiind zdrobiti romanii. Terminarea proviziilor cartaginezilor si lipsa posibilitatilor continuarii conflictului ii determina pe cartaginezi sa ceara ajutorul orasului de bastina, sa se alieze cu Macedonia si Siria si si indemne la rascoala popoarele din Peninsula Italica supuse de catre romani. Dar acest plan nu a reusit. Publius Cornelius Scipio, ajuns consul la virsta de 25 de ani, a propus mutarea razboiului in Africa.

Inapoi | Continuare